zbirci² vb. IV. refl. (despre piele ext. despre partzi ale corpului) A face zbircituri; a se stringe in cute a face riduri; a se incretzi a se rida. Chipul lui se zbirci k al unui om foarte batrin (PER.). ◊ Expr. (intr.) A zbirci din nas = a strimba din nas. A zbirci sprincenele = a se incrunta. A o zbirci = a da de un necaz a o incurca. ◊ Analog. (tr.) Caldura cuptoarelor zbirceshte adesea matasea (BREZ.). ♦ A se inchirci a se crispa. • prez. ind. esc. /cf. bg. сбърча.