ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat; zvîntat. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită. REBREANU, R. I 126. Am zece surioare: Cinci aleargă toată ziua pe cîmp Și sînt zbicite. Și cinci șed sub strașină Și totdeauna sînt ude (Degetele femeii torcînd). PĂSCULESCU, L. P. 80.