ZBENG zbenguri s. n. (SHi in forma zbeg) Zburdalnicie zbenguiala neastimpar. Punea linga el o cana cu apa o bucata de piine o tulea prin vecini dupa zbeng. STANCU D. 485. Mai tot tineretul se tzinea de zbenguri shi de snoave. POPESCU B. III 6. ♦ Fig. Cintec vesel saltaretz. Vioara lui [Mura] despica inima! aci hora aici doina aci zbeg de nunta aci arshitza shi patima. GALACTION O. I 74. ♦ (Invechit) Gloata multzime in mishcare; invalmasheala. [Tandaler] impinge multzimea intaritata Silind sa iasa afara din zbeg Care imprejurul lui sadunasa. BUDAIDELEANU TZ. 407. Varianta: zbeg s. n.