ZAVISTUÍ zavistuiesc vb. IV. Tranz. (Invechit) A invidia a pizmui. Cind cineva inainteaza cind se ridica mai presus de altzii... mii de oameni il zavistuiesc. CONTEMPORANUL II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decit sa samene ura shi vrajba zavistuind shi calomniind nu este bun romin. GHICA S. 201. Varianta: zavistií (DELAVRANCEA H. T. 8) vb. IV.