ZAVISTUI vb. (Mold.; TZR) A invidia a pizmui. A: Multzi zavistuiescu porecla lui Alexandru cacii dzic Marele. NCCD 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tatinemeu. H 1771 85^v; cf. VARLAAM; CANTEMIR IST.; NCL I 11; NCCD 327; MOL. 17541762 23^r; H 1779¹ 86^r 155^v. B: Zavistuira pre dinsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu sa cuvine sa cerci alta rasplatire improtiva celuia ce te zavistuiashte. ANTIM. ♦ A face intrigi. B: Pentru care zavistuind jidovii il omorira. MINEIUL (1776); cf. FN. A uri a detesta. A: Iara eu ashea sa ma iubasca cela ce iaste sa ma giudece k cu cit va zavistuiashte viatza cea desfrinata cu atita mii mila de sufletul vostru cel supus pacatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi shi zavistie zavistios zavistliv zavistnic zavistuitor. Cf. a l e n u i b a n u i² (2) r i v n i (1).