ZALÓG zaloguri shi zaloage s. n. (Invechit) 1. (Construit de obicei cu verbele «a pune» «a da» «a lua» «a opri» «a tzine» etc.) Amanet garantzie gaj chezashie. A venit cu citeva lucruri sa le puie zalog in mina parintelui ori sa le lase drept plata pentru slujbele sfinte. SADOVEANU P. M. 161. Mai aveam eu... o goarna! Dar mia luato perceptoriu zalog... pentru un rest de parale. MIRONESCU S. A. 29. Am intzales k eshti talpaiadului. Na sumane din spinare zalog. ALECSANDRI T. 1557. ◊ (Rar gajul este o persoana) Unii baietzi se shi mutara de la Tirtzec (mai 1862) dar Eminescu nu putu face acelashi lucru pentru k neplatinduise costul gazda il oprise zalog. CALINESCU E. 77. Daca nu mia placea nimic din ce mii spune sami ramii zalog pe o suta de galbeni. SADOVEANU D. P. 15 5. ◊ Fig. Cu sufletul ramas zalog. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 232. ◊ Expr. Ashi lasa pieile zalog = a cadea in miinile dushmanului; ashi pierde viatza a se lasa omorit. La goana mare crezi dta k putzini lupi dau cinstea pe rushine lasindushi pieile zalog? CREANGA O. A. 121. ♦ Sechestru; ipoteca. Se urca oratorul la tribuna Fiecare se intreaba: oare ceo sa ne mai spuna? Ascultatzil: «Astazi tzara domnilor e fericita...Sintem una: azi covorul este frate cu tzolinca; De zalog shi de bataie a scapat acum opinca». BELDICEANU P. 118. 2. Lucru (rar persoana sau grup de persoane) lasat cuiva k garantzie. Viteze Tomsha iata copilul tau iubit! Am respectat zalogul odor nepretzuit SHi lam pastrat in viatza cu dragoste cu bine Cum merita odrasla unui viteaz k tine. ALECSANDRI T. II 190. Boierii cei mici catre care domnul se arata cu dragoste il indemnara atunci k sa trimitza pe boierii cei mari cu familiile lor zalog la turci. BALCESCU O. I 87.