ZAIF adj. (Mold.) Bolnav suferind. Sint foarti zaifa shi voiu sa mergu acasa k am sa ieu nishte doftorii. H 1779² 94^r. El au zis k esti foarte zaif shi nu poati mai mult k sa shaza. H 1779² 94^v; cf. H 1779² 95^r. ◊ Fig. Atita ramasasem de zaif de cheltuiala k nu avem mai mult decit un galban. H 1779² 82^v. Etimologie: tc. zayif. Cf. b e t e a g (1) b o l e a c.