ZAGAZUÍ zagazuiesc vb. IV. Tranz. 1. A pune zagaz cursului unei ape; a stavili a indigui. O balta veche... fusese zagazuita de nepriceputzi acum shapte ani shi se impotmolise pustiinduse. SADOVEANU A. L. 141. 2. Fig. A opri a stavili (o actziune); a impiedica a face sa inceteze. Soldatzii nemtzi... au incrucishat pushtile pentru a le zagazui intrarea dar i potopi iureshul shi cu greu shiau cules cashtile de pe jos. PAS Z. III 157. Se apuca sai povesteasca nepotului cite a shtiut despre Nadina... Grigore incerca sai zagazuiasca destainuirile. REBREANU R. i 254.