ZACÚT² A zacutzi te adj. 1. Care a stat mult timp intrun loc; (mai ales despre apa) statut bihlit clocit. Il loveshte din prag un miros dospit shi inchis de parfum prost de sapun de apa zacuta. C. PETRESCU I. II 195. Artistul meu avea odata doi cocoshi carei deprinsese la betzie shi inca betzie de alcool fiindca le dedea boabe shi grauntze zacuten rom. CARAGIALE; N. S. 50. ♦ Putred putrezit. Batale focul vreascuri k zacutes. CONTEMPORANUL VII 490. Frunza moarta lemn zacut Floricelul ceam avut in pamint sa desfacut. BELDICEANU P. 93. 2. Care a fost bolnav de o boala grea mai ales de varsat cu urme de varsat. Veni doctorul insotzit de o sora de caritate dragutza shi zacuta de varsat. REBREANU P. S. 114.