ZACÉRE zaceri s. f. Faptul de a zacea; (in special) shedere indelungata in pat; boala (grea shi lunga). Dupa o zacere de citeva luni cind se intoarse la stapin locul lui era ocupat. CARAGIALE O. I 283. ◊ Expr. A cadea la zacere = a se imbolnavi greu a cadea la pat. Atunci bietul om a cazut la zacere de inimarea shi a simtzit k moare. SADOVEANU D. P. 77.