zacere s.f. Faptul de a zacea; shedere indelungata in pat; ext. boala (grea shi lunga); zacut. Ishi aminti deodata de Laura in zacerea ei suava shi trista (VIN.). ◊ Expr. A cadea la zacere = a cadea la pat a se imbolnavi greu. Bietul om a cazut la zacere de inima rea (SADOV.). • pl. i. /v. zacea.