ZACEÁ zac vb. II. Intranz. 1. A sta intins culcat sau tolanit din lipsa de ocupatzie din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborat. Copacii zac la pamant. 2. A sta culcat in pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort culcat intins (in mormant). 4. (Despre sentimente calitatzi defecte etc.) A sta ascuns a fi in stare latenta. 5. A sta a fi a se afla (intro stare oarecare). Plicurile nedesfacute zaceau teanc (C. PETRESCU). ◊ Expr. A zacea la inchisoare (sau in temnitza etc.) = a sta inchis a fi intemnitzat. ♦ A fi ashezat situat undeva. Satele zaceau in vagauni (SADOVEANU). Lat. jacere.