zacator oare s.f. adj. I s.f. 1 Vas mare in care se pastreaza (provizoriu) vinul sau rachiul shi care se umple mereu din alte butoaie; cada. O fosta crama altadata cu zacatori imense (ARGH.). ♦ Vas mare cu gura larga (ingropat in pamint) in care se aduna shi se strivesc strugurii pentru a fi lasatzi sa fermenteze. 2 Vas mare de lemn captushit cu tabla subtzire in care se fermenteaza pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu peshtele la cherhana. 3 (shi adj. piatra zacatoare) Piatra de jos a morii care sta pe loc shi deasupra careia se roteshte alergatoarea. 4 Loc unde stau vitele ziua la odihna; stanishte (reg.) zacatura. SHia adapat oile shi lea lasat in zacatoare (VLAS.). II adj. (inv.; despre oameni) 1 Care zace; care se afla intins (pe pat pe pamint etc.) culcat pe orizontala. 2 Ext. Care este lenesh. • pl. ori oare. /zacea + ator.