ZACATOÁRE zacatori s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul shi care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant in care se aduna shi se strivesc strugurii pentru a fi lasatzi sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn captushit cu tinichea in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu peshtele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii deasupra careia se roteshte alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; stanishte. Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. (a)toare.