zac zacút a zaceá v. intr. (lat. jacére it. giacére pv. pg. jazer fr. gésir sp. yacer). Vechĭ. Staŭ mult timp culcat (despre oamenĭ saŭ lucrurĭ). Azĭ. Is intins in pat orĭ pe pamint (bolnav orĭ mort): bolnavu zace la spital cadavrele zaceaŭ pe cimpu de lupta. (Se intrebuintzeaza la epitafurĭ: supt aceasta peatra zace meshteru Perdaf in pace!). Fig. Vegetez: a zacea in uĭtare in mizerie. A zacea de o boala a suferi de o boala zacind: a zacut de varsat. Is depus la fund: bogatziile care zac in fundu marilor. (Romaniĭ germanizatzĭ dupa germ. liegen zic shi despre lucrurile abstracte k zac precum: aicĭ zace adevaru ild. aicĭ e adevaru).