VĂTUÍT, -Ă, vătuiți, -te, adj. Căptușit cu vată; p. ext. capitonat. Din cupeul vătuit suia în iatacul căldicel. GALACTION, O. I 303. ◊ Fig. Pantazi... văzînd că afară se pusese pe ninsoare cu viscol, se claustră în vătuita sa locuință, unde făcu noapte. M. I. CARAGIALE, C. 97.