văgăună sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) găvăună, găvădună / Pl: ~ni, ~ne / E: ns cf mg vágány] 1 Loc înfundat între dealuri sau între munți. 2 Vale îngustă și adâncă. 3 Scobitură formată din șiroaie¹ pe coasta unui deal, a unui munte. 4 Surpătură de pământ produsă de torente sau de șuvoaie¹. 5 (Reg) Prăpastie. 6 (Reg) Groapă adâncă (într-o pădure) în care au crescut arbori. 7 (Reg) Drum situat la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 8 (Reg) Pas³. 9 (Mpl) Groapă făcută de roțile unor vehicule, de ape etc. pe suprafața unui drum Si: hârtop (3). 10 Peșteră într-un munte (folosită ca adăpost). 11 (Fig) Încăpere strâmtă și întunecoasă. 12 Scobitură în pământ sau în trunchiul unui copac (folosită de unele animale sălbatice ca adăpost) Vz bârlog (2), scobitură, vizuină (1). 13 (Fig) Mină¹. 14 (Înv; pan) Vagin (1). 15 (Atm; rar) Orbită.