Definiția cu ID-ul 1051321:
Relaționale
VÎRF s. 1. (GEOGR.) creastă, creștet, culme, pisc, (rar) obîrșie, (înv. și reg.) sîmcea, (reg.) piscan, spic, tigvă, titilă, vîrvare, (Transilv.) picui, (Mold., Transilv. și Maram.) țiclău, (înv.) suiș. (Alpiniștii au ajuns pe ~ muntelui.) 2. bot, cap, capăt, cioc. (~ al unui obiect ascuțit.) 3. cap, capăt, extremitate. (~ bastonului.) 4. buric. (Și-a fript ~ degetelor.) 5. (COR.) poantă. (Dansează pe ~uri.) 6. (BOT.) vîrf vegetativ = con vegetativ.