Definiția cu ID-ul 942823:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÎNTOÁICĂ s. f. Duh rău care dezlănțuie furtuni. Tăcu vîntoaica și era pe mare Senin cu totul. MURNU, O. 91. Vîntul e tare, dar sora lui, vîntoaica, e și mai amarnică. PAMFILE, VĂZD. 45.