Definitzia cu ID-ul 514322:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vúltur (ri) s. m. 1. Acvila (Aquila). 2. Vultan zagan (Vultur). Var. vulture hultur(e). Mr. vultur megl. valtur. Lat. vŭltŭr (Pushcariu 1923; REW 9466) cf. v. fr. voutre sp. buitre port. abutre. Dubla der. de la vultur shi de la vulturius pentru a explica diferentza de accent (Pushcariu ZRPh. XXVII 738; REW 9467; ByckGraur 22) nu pare convingatoare. Der. vultan (var. Mold. hultan) s. m. (vultur) a carui der. nu este clara; vulturariu adj. (rapace) rar; vulturesc adj. (de vultur); vultureshte adv. (k vulturul); vulturica (var. vulturoanca hultenioara) s. f. (planta Hieracium pilosella). Din rom. provine bg. vúntur (Capidan Raporturile 218).