vulgarizat, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: vulgariza] (D. cunoștințe) 1 Răspândit. 2 Banalizat² (1).

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

vulgariza [At: HASDEU, I. C. I, 53 / Pzi: ~zez / E: fr vulgariser] 1 vt (C. i. cunoștințe științifice, literare, descoperiri) A face cunoscut, într-o formă accesibilă, maselor populare Si: a populariza. 2 vt (C. i. concepții, idei, metode etc.) A trata în mod simplist Si: a banaliza. 3 vr (Rar) A coborî la nivelul mulțimii. 4 vr A deveni vulgar (12).

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la noțiuni științifice, literare, de artă etc.) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi (în mase), a populariza. El poate să fie de mare folos țării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă. ALECSANDRI, S. 104. Vulgariza... ceea ce alții au descoperit și practicat. I. IONESCU, P. 5. ◊ Absol. Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează. CARAGIALE, la CADE. ♦ Refl. pas. (Rar, despre descoperiri, invenții, mașini) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. Plugurile perfecționate au o tendință simțitoare a se vulgariza în județ. I. IONESCU, M. 305. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. (Rar) A coborî la nivelul mulțimii, a se amesteca cu mulțimea. Aripi ce nu se ridicaseră niciodată de la pămînt, năzuiră spre cer, mîndrii ce nu consimțiseră niciodată să se înjosească se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97. ♦ A deveni vulgar (1). corectată

VULGARIZÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A răspândi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].

VULGARIZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser)

A VULGARIZÁ ~éz tranz. 1) rar (idei, cunoștințe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publicului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face să se vulgarizeze. /<fr. vulgariser

A SE VULGARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. /<fr. vulgariser

vulgarizà v. 1. a pune la nivelul tuturor inteligențelor: a vulgariza știința; 2. a răspândi uzul: a vulgariza instrucțiunea.

*vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).

vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză

vulgarizá vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizéz, 3 sg. și pl. vulgarizeáză

vulgarizez.

VULGARIZÁ vb. v. banaliza, difuza, populariza, propaga, propovădui, răspândi.

VULGARIZÁ vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.)

VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.)

vulgariza vb. v. DIFUZA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI.