VREÚNUL, -UNA, vreunii, -le, pron. nehot. Un oarecare, cineva, oarecine; (înaintea unui atribut partitiv introdus prin prep. «de», «din», «dintre», «între» etc.) careva. Vreunul mai țanțoș începe o chiuitură. REBREANU, I. 12. Dacă e vreunul ce simte-ntre voi, Vie a combate și-a muri cu noi. BOLINTINEANU, O. 10.