VRÉME vremuri shi vremi s. f. (in concurentza cu timp) I. 1. Timp (I 1). Clopotul din turn cind geme Cheama vreme ’ngroapa vreme. LESNEA I. 10. Cu valul vremilor ce curg Atitea cintece sau dus SHi valul vremilor ce curg Atitea cintecea rapus. GOGA P. 22. Undeajunge nui hotar Nici ochi spre a cunoashte SHi vremeancearca in zadar Din goluri a se nashte. EMINESCU O. I 176. ◊ Expr. Na intrat vremean sac v. intra (II 2). 2. Durata limitata intre doua intimplari evenimente etc. sau masurata in ore zile etc.; interval perioada rastimp. Au stat multa vreme in ploaie. DUMITRIU N. 155. Mai era vreme pina la ziua. SADOVEANU O. I 501. De atita vreme de cind nu neai mai dat obraz. ALECSANDRI T. I 41 ◊ Loc. adv. Cu vremea (sau invechit cu vreme) = dupa un timp oarecare cindva odata shi odata cu timpul. Binele pe om il scapa Cu vremea de foc shi apa. PANN la CADE. Cu vreme putea sai aduca prilej de folos. DRAGHICI R. 143. Din vreme = mai inainte inainte de a fi prea tirziu de timpuriu. Pe linga crucea din raspintie scirtziie roatele carutzelor ce pleaca din vreme sa nu le ajunga zaduful pe drum. CARAGIALE O. I 320. De cu buna vreme v. bun⁴ (VI 4). Din vreme in vreme = din cind in cind uneori la intervale; din timp in timp. Din vreme in vreme birja dadea intrun hop. SADOVEANU O. IV 7. Cind amintirilen trecut incearca sa ma cheme Pe drumul lung shi cunoscut Mai trec din vremen vreme. EMINESCU O. I 186. Din vremen vreme numai lungi shiruri de cucoare Sub bolta albastrie zbor tainic calatoare. ALECSANDRI O. 190. Inainte vreme v. inainte (II 1). Loc. conj. In vreme ce (sau invechit in vreme cind) = in timpul in care pe cind pe de alta parte. SHtefan Vacarescu era spatar mare in vreme ce fiul sau... servea k ispravnic. ODOBESCU S. I 261. Tu dormi in vreme cind totzi ciialaltzi varsa sudori de moarte muncind. DRAGHICI R. 10. ◊ Expr. O vreme = o bucata de timp un timp. Se mai auzi o vreme murmurul greu de glasuri. DUMITRIU N. 57. Fortzele vii ale unui neam pot fi stinjenite o vreme; cind le vine insa ceasul inmuguresc shi infloresc cu putere irezistibila. SADOVEANU E. 67. Toata vremea = continuu mereu fara intrerupere. Titu Herdelea se simtzea de prisos cum se simtzise toata vremea. REBREANU R. II 17. Se tzinea de farse toata vremea. CARAGIALE O. III 10. Ashi pierde (ashi trece sau ashi omori) vremea = ashi irosi timpul fara a face nimic de seama; a lenevi. In vremea mea (ta lui etc.) = in tineretze in floarea virstei in plinatatea puterii. Baba careo vezi acuma fosta mindran vremea ei. EFTIMIU I. 92. Cind eram in vremea mea Zburam k o pasarea. BIBICESCU P. P. 382. Acum mii (tzii etc.) vremea = aceasta este virsta de care trebuie sa ma bucur (sa te bucuri etc.). Avetzi dreptate baietzi; acum i vremea. CREANGA A. 97. ♦ Timp. disponibil ragaz. Pe tatari ia zdrobit Groza... Tatarii se vor face la loc... Sa zicem k da dar le trebuie vreme. DELAVRANCEA O. III 244. ◊ Expr. A avea vreme v. avea (I 2). A afla vreme v. afla (2). ♦ Fig. An. Ea enalta shi ushoara... SHi deabia pe la SinPetru Umple optsprazece vremuri. COSHBUC P. I 95. 3. (De obicei cu determinari la genitiv sau introduse prin prep. «de») Timp prielnic pentru desfashurarea unei actziuni; moment; prilej ocazie. Pina la vremea plecarii totzi ofitzerii trecem pe chei. BART S. M. 13. Nevoia de a se mishca il facu sa se uite pe ceas era aproape vremea mesei. VLAHUTZA O. A. III 66. Oameni... careshi prefac sufletul shi portul dupa vreme. NEGRUZZI S. I 71. Prietenul la vreme de nevoie se cunoashte. ◊ Loc. adv. Intro vreme = la un moment dat intro anumita epoca. Intro vreme ia cu arenda moshia Dorneshti. CALINESCU E. 19. Intro vreme... vinatoarea a facut popas. SADOVEANU D. P. 137. Cetitul carentro vreme rasipea a mele ginduri. CONACHI P. 104. La vreme la timpul oportun la momentul potrivit. Parintzii i sau prapadit la vreme: k sa nu le mai otraveasca sufletul purtarile fiului lor iubit. SADOVEANU E. 93. Pentru ce nai pedepsito la vreme? DELAVRANCEA O. II 234. Sentzelege k Nitza na lipsit a se infiintza la vreme. CARAGIALE O. II 244. La vremea asta = intrun moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. Incotro mergetzi dumneavoastra la vremea asta shi pe locurile aistea domnishorule? HOGASH M. N. 66. Pina la o vreme = pina la un moment dat. Pina la o vreme treburile iau mers bine. La o vreme = la un moment dat; intrun tirziu. Nu shtiu daca faci bine... a zis doctorul la o vreme. BRATESCUVOINESHTI. F. 20. Dintro vreme sau de la o vreme (incoace) = incepind de la un anumit moment. Dintro vreme Gemea batut dun gind. COSHBUC P. I 100. De la o vreme incoace... nu shtiu ce avea. ISPIRESCU E. 2. De la o vreme valea sa sfirshit shi sa inceput un deal. CREANGA P. 41. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) vreme (sau inainte de vreme) = (care se intimpla) inainte de termen; prematur. Boala shi mizeria lau doborit inainte de vreme. SADOVEANU E. 83. Neatzi venit apoi... Vestejitzi fara devreme. EMINESCU O. I 151. Asta nashtere fara vreme cam supara pe tata. NEGRUZZI S. I 247. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce deoarece fiindca. El putea mai lesne so faca de vreme ce totzi se supuneau la porunca lui. ISPIRESCU L. 31. Trebuie sa fie ceva neintzeles de mintea noastra de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca. CREANGA P. 87. Haide intratzi de vreme ce atzi venit. NEGRUZZI S. I 94. ◊ Expr. A cauta (sau a pindi) vreme cu prilej v. prilej (1). A i se apropia (cuiva) vremea v. apropia (II 1). Vremea de apoi = viatza viitoare judecata din urma. 4. (Adesea la pl. cu aceeashi valoare k la sg.) Perioada determinata istoriceshte; epoca; veac secol. Sint poetul vremilor ce vin. BENIUC M. 54. Imi aminteam de vremi trecute. IOSIF PATR. 76. Ma bucur nadajduind k negreshit va veni vreme intru care patria mea... sa samuiasca intocmai cu orashele cele mari ce am vazut. GOLESCU I. 148 ◊ Expr. In negura vremii = in trecutul indepartat. Aici a fost odata... scaunul vestitzilor bani ai Severinului a caror obirshie se pierde in negurile vremii. VLAHUTZA R. P. 8. ◊ (Cu determinari la genitiv sau introduse prin prep. «de») Vremea mishcarilor natzionale sa trecut shi a venit vremea luptelor de clasa. IONESCURION C. 29. Vremile de razbunare au trecut. RUSSO O. 67. ◊ Loc. adv. Pe vremea aceea (pe acea vreme sau in acele vremuri) = pe atunci. Pe vremea aceea stapinea in Cringu un boier mare. MIRONESCU S. A. 87. Pe vremea aceea era bine sa fii harabagiu in TirgulNeamtzului. CREANGA P. 109. In vremea aceea = in acel timp pe cind... Dar ce facuse oare in vremea aceea Ileana imparateasa? EMINESCU N. 27. Pe vremuri = odinioara cindva in trecut. Dar nici minia lui nu era k pe vremuri. DUMITRIU P. F. 66. Aici locuia pe vremuri demult tare demult un bun prieten. STANCU U.R.S.S. 87. Pe vremuri cit a fost profesor de limba greaca na shtiut alta cale. BASSARABESCU S. N. 14. Din vremuri = din timpurile vechi din strabuni. Miinei anul nou shtii bine SHiobicei din vremuri este Cantraceasta zi sa fie Sarbatoare. COSHBUC P. I 71. Dupa vremuri = in cursul veacurilor. Dupa vremuri multzi venira... Multzi durara dupa vremuri peste Dunare vrun pod. EMINESCU O. I 147. ♦ (Numai la pl.) Stare de lucruri; imprejurari; timpuri. Ce vremuri! Alte vremuri! DELAVRANCEA O. II 136. Am vazut minatzi de soartea Vremurilor bietzi sarmani Alergind pe la dushmani K sashi afle moartea. COSHBUC P. I 262. II. Situatzie meteorologica cuprinzind totalitatea starilor atmosferice. Dupa grelele vinturi shi viscoliri vine iar vremea buna cu soare cu cer limpede. SADOVEANU O. VII 337. Nu shtii cum vine vremea in padure; cind pleci la drum nui rau sa te ingrijeshti de toate. HOGASH M. N. 135. SHi dei vremea buna rea. Miemi curge Dunarea. EMINESCU O. I 124. ◊ (In formule de salut) Buna vremea mai baiete! Multzamim voinic strain. EMINESCU O. I 84.