vréme f.. pl. vremĭ shi vremurĭ (bg. vreme d. vsl. vrĭemen; rus. vrémĕa). Timp: in (saŭ pe) vremea Romanilor in vremea de azĭ. Ragaz: n’am vreme. Prilej: Starea atmosfereĭ: vreme frumoasa. Inrairea atmosfereĭ spre ĭarna: pisica porcu face a vreme. Devreme timpuriŭ nu tirziŭ a te scula devreme. Din vreme din timp: adatzĭ lemne din vreme k vine ĭarna. La vreme la timpu cuvenit; toate lucrurile la vreme (la vremea lor). Pe vreme de pe timp de: pe vreme de ĭarna. De vreme ce (vechĭ shi de vreme k) de oare ce fiindca. In vreme ce pe cind: carbunele e negru in vreme ce varu e alb. Pe vremurĭ (vest) odinioara: ce era acest om pe vremuri!