VREÁ vreau vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completiva directa cu verbul la conjunctiv sau rar de un infinitiv). 1. A fi hotarat a fi decis sa...; a avea de gand sa... a voi a intentziona. ◊ Expr. Vrea (sau va) sa zica = a) inseamna are semnificatzia de...; b) (cu valoare de conjunctzie) ashadar deci. Ce vrea (sau va) sa zica asta? = ce inseamna ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde a cere; a ashtepta ceva de la cineva. 3. A dori a pofti; ai placea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute pe nevrute = indiferent daca doreshte sau nu vrandnevrand. ◊ Expr. Vrei nu vrei = de voie de nevoie fie k doreshti fie k nu doreshti. Vrei nu vrei bea Grigore agheazma se spune despre cel care trebuie sa indeplineasca ceva impotriva dorintzei sale. Vrandnevrand = mai mult de sila decat de bunavoie; constrans de imprejurari. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influentza asupra cuiva. ♦ Refl. A dori sa fie sa devina ceva ori cineva. Fiecare sa vrut mai bun. 4. A consimtzi a primi a se invoi a fi de acord. 5. (Mai ales in forma negativa) A putea a fi in stare. Focul nu vrea sa arda. ♦ (Pop.) A fi gata pe cale sau pe punctul de a... Cand vru sa moara ishi chema feciorii. II. (K verb auxiliar serveshte la formarea viitorului) Maine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. shi pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va sa vie. ◊ Expr. Va sa fiu (sau sa fii etc.) = trebuie sa fiu (sau sa fii etc.) [Prez. ind. shi: (II) voi (pop. oi) vei (pop. ai ei i i oi) va (pop. o a) vom (pop. om) vetzi (pop. atzi etzi otzi) vor (pop. or). Var.: vroí vb. IV] Lat. *volere.