vrána vrani s.f. 1. Gaura de butoi cep: „Cu fir roshu lo legat / Pe vrana de toc lo bagat” (Barlea 1924 II: 404). 2. Orificiul de la capatul fluierului: „Cu vranutza cata vant. / Cand vantutzu a sufla / Fluierashua fluiera” (Biltziu 1990: 19). Din sl. vrana cf. bg. vrana (DER).