VRAJÍ vrajesc vb. IV. 1. Intranz. (In basme shi in superstitzii) A face vraji pentru a obtzine transformarea miraculoasa a lucrurilor inconjuratoare. V. descinta. [Orbul] incepu a vraji cu mintie pe jos pe iarba k sa i se ude de roua shi sa deie cu ea la ochi. RETEGANUL P. I 25. Parca dracul vrajeshte de napuc bine a scapa din una shi dau peste alta. CREANGA P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal in dativ) La totzi deopotriva el a vrajit de dor. ALECSANDRI T. II 85. ◊ Fig. Vintul co suflare plinsa codrii negri i patrunde SHi vrajeshte lin din frunze shi vorbeshte aiurind. EMINESCU O. IV 138. ◊ Tranz. Nu vam spus ma cai nebuna! Hai in sat k ne vrajeshte! EFTIMIU I. 123. Leam luat naframutzele k sa te vrajesc pe tine. AGIRBICEANU S. P. 25. Spune drept: Lai descintat. Cu babe lai fermecat. Ori cu vraje lai vrajit? TEODORESCU P. P. 623. ♦ (In constructzii impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai inainte a fi ursit hotarit. Vrajit era k del va pierde Norocul ei sa piaran veci. COSHBUC P. I 122. 2. Tranz. Fig. A incinta a fermeca (1). Mierle strecurau ushoare cintari de flaut shi ei stateau acolo vrajitzi de un cintec care trebuia sa nu se mai sfirsheasca. SADOVEANU O. IV 78. Sta pe mal vrajit de glasul valurilor care il asculta intruna. BART S. M. 61. Era vrajit de frumusetzea drumului care trecea acum pe subt o lunca deasa de salcii batrine. MIRONESCU S. A. 135.