VRÁISHTE s. f. Voie nestingherita libertate.(care duce la dezordine); neorinduiala harababura. Nu intra cine pofteshte; la poarta nui vraishte k inainte vreme. SADOVEANU F. J. 14. Mai demult... grinele se treierau cu caii slobozi in vraishte. PAMFILE A. R. 204. Se duse in gradina sa nu mai auda zgomot sa nu mai vada vraishtea din casa. VLAHUTZA la CADE. ◊ (Adverbial) In dezordine in neorinduiala; fara stapin in voia soartei. De ce sa nu ma intorc?... auzi vorba! O sami las eu averea vraishte? REBREANU R. II 68. O Incapere ramasa vraishte cu ushile trintite de vint. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 120. Linga soba carei mai totdeauna rece sint aruncate vraishte tzoale vechi. VLAHUTZA la TDRG. ♦ (Adjectival invar. despre ushi ferestre) Larg deschis dat in laturi. In salon era tacere. Ushile erau vraishte. DUMITRIU N. 52. Duhneala tzuicii din pivnitzile cu obloane vraishte. C. PETRESCU A. R. 9. Potzi dormi in linishte cu ushile shi ferestrele vraishte. BART E. 326. Vaz lumina la ferestrele din dos... shi ferestrele vraishte. CARAGIALE T. I 106. Pronuntzat: vraish.