vraishte s.f. adj. 1 s.f. Dezordine neorinduiala harababura. Nu intram pina ce nu primeam invoire... Dar am vazut vraishtea (VOIC.). ◊ Fig. E putzina vraishte in aer zboara frunze de toamna (TUD.). 2 adj. Care se afla in dezordine in neorinduiala in paragina in voia soartzii; care nu este ordonat sau organizat. Se hotari sa nu o lase pe stapina singura shi gospodaria vraishte (AGAR.). ♦ (despre ushi ferestre) Care este larg deschis in laturi. Casa era pustie ushile vraishte obiectele rasturnate shi ravashite (REBR.). ◊ (adv.) Potzi dormi in linishte cu ushile shi ferestrele deschise vraishte (BART). • /de la vrah.