VORNICÍȚĂ, vornicițe, s. f. 1. (Învechit) Vorniceasă (l). Sta... vornicița Burca, acoperită de la gît pînă la vîrful picioarelor într-o fustă roșie. CAMILAR, N. II 251. Văzui vornici, vornicițe, Cărînd apă. MARIAN, S. 12. ♦ (Glumeț) Femeie avînd funcția de vornic (2). Bărbate! du-te la dumnezeu și-l roagă ca să mă facă vorniciță peste celelalte paseri din lume. MARIAN, O. II 170. 2. Vorniceasă (2).