VORBARÉTZ EÁTZA vorbaretzi e adj. (SHi in forma vorbaretz) Caruia i place sa vorbeasca mult; guraliv guresh limbut. Catrina era maruntzica; dar tot asha de vorbaretza k cucoana Maria. SADOVEANU B. 204. Nevastamea de unde parea vorbareatza a devenit livida. CAMIL PETRESCU U. N. 163. Vorbareatza vesela avea de spus atitea incit Ana shi mama ei tacusera de tot ascultindo. BASSARABESCU S. N. 140. Dumitru era... nu prea vorbaretz dar glumetz. SHEZ. IV 18. ♦ (Substantivat rar) Persoana care vorbeshte in public; orator. In mijlocul acelei nelinishti vedeai; la fiecare moment izbucnind cite un nou vorbaretz. SHi din cei mai voinici indemnind lumea sashi apere dreptul. BUJOR S. 123. ♦ Fig. Expresiv. Unun bratzele altuia tremurind ei se saruta Numai ochiul e vorbaretz iara limba lor e muta. EMINESCU O. I 82. Variante: vorbáretz a vorbáritz a (BOLINTINEANU O. 377 NEGRUZZI S. III 59) adj.