VÓRBA ~e f. 1) Unitate de baza a limbii constituita dintrun sunet sau o reunire de sunete dotata cu sens; cuvant. ◊ In (sau din) doua ~e fara multe explicatzii pe scurt. 2) Exprimare prin grai; relatare prin cuvinte. ◊ ~e de claca vorbe multe shi fara folos. ~e in vant (sau goale) vorbe spuse in zadar. Ce mai ~! (sau Nici ~!) a) desigur; fara indoiala; b) in nici un caz. Mai incape ~! este sigur! A avea o ~ cu cineva a dori sai comunice cuiva ceva. A arunca ~e in vant a vorbi in zadar. Ashi cantari bine ~ele a se gandi bine inainte de a spune ceva. A pune o ~ buna a interveni in favoarea cuiva. A ajunge la ~a (sau ~ele) cuiva a recunoashte k ceea ce a spus cineva este drept. A lua cu ~a (sau a tzine de ~) pe cineva a abate a sustrage pe cineva de la ceva. A nu sufla o ~ a nu divulga un secret. 3) Schimb de pareri de idei pe cale orala; conversatzie; convorbire. ◊ Din ~ in ~ discutand despre una despre alta. Ashi lua ~a (sau ~ele) inapoi ashi retrage spusele. Fara multa ~ fara a lungi discutzia. A aduce (sau a incepe) ~a a incepe discutzia. A se deparata cu ~a a se abate de la tema discutziei. A lua alta ~ a schimba tema discutziei. A lungi (sau a intinde) ~a a vorbi prea mult. Ce mai atata ~! ce sa mai continuam discutzia! A lua ~a din gura a se grabi sa spuna ceea ce voia sa spuna altul. A intra in (sau a se pune la) ~ cu cineva a incepe o discutzie cu cineva. A cauta capat de ~ a) a dori sa discute; b) a cauta motive de cearta. A fi bun de ~ a fi vorbaretz. A fi scump la ~ a fi tacut din fire; taciturn. Fie ~a intre noi sa nu mai afle nimeni; sa shtim numai noi. A se intrece cu ~a a spune mai mult decat trebuie. Ai taia (sau ai reteza) cuiva ~a a) a intrerupe pe cineva la jumatate de cuvant; b) a face pe cineva sa taca. A spune cuiva doua ~e a) a comunica cuiva ceva in graba; b) a certa pe cineva. 4) Fel mod de a se exprima. ◊ A fi intzepat la ~ a fi zeflemitor. ~e cu talc vorbe intzelepte. daca tzii ~a de asha (sau daca asha tzii ~a) daca asha stau lucrurile. 5) Ceea ce promite sa faca cineva; fagaduiala; promisiune. ◊ A purta (sau a duce) pe cineva cu ~a a promite cuiva ceva fara sa indeplineasca; a tzine cu promisiuni. 6) Acord la care ajunge cineva; invoiala; intzelegere. ◊ A se intzelege din doua ~e (sau dintro ~) a se intzelege foarte repede fara multa discutzie. 7) Informatzie orala shi neverificata; zvon; veste. ◊ A lasa ~ a) a comunica ceva prin cineva inainte de plecare; b) a lasa o dispozitzie. A trimite (sau a da) ~a a transmite oral o inshtiintzare. Asha umbla ~a asha se aude. 8) Vorbire de rau pentru a defaima pe cineva; calomniere; clevetire. ◊ Ai scoate cuiva ~e (sau a face pe cineva de ~) a imprashtia zvonuri urate la adresa cuiva; a face cuiva o reputatzie proasta. Ai ieshi cuiva ~e se spune atunci cand se vorbeshte de rau despre cineva. 9) pop. Invatzatura menita sa calauzeasca pe cineva in diferite situatzii; povatza; indrumare. 10) Expresie concisa deseori figurata care cuprinde o generalizare sub forma de povatza sau gand intzelept; aforism popular; proverb. ◊ ~a ceea formula folosita inainte de a spune un proverb o zicatoare. [G.D. vorbei] /cf. sl. dvoriba