vopsitor, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care se ocupă cu vopsitul. Nu poate vedea în dosul petei galbene decît lemn gol, lucrat de strungar și lăcuit de vopsitor (VIANU). 2 (reg.) Zugrav. Această îndeletnicire casnică pierde din importanță de cînd au început să apară în centrele economice locale vopsitori ambulanți (APOL.). • pl. -ori, -oare. (pop.) văpsitor, -oare s.m., s.f. /vopsi + -tor.