VOLUNTÁR A I. adj. 1. facut de bunavoie; liber consimtzit. 2. care exprima denota vointza. ◊ care ishi impune vointza; autoritar; incapatzanat indaratnic. II. s. m. 1. militar care participa la o campanie la o actziune de lupta sau se inroleaza in armata din proprie dorintza. 2. cel care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie shi dezinteresat. (< lat. voluntarius fr. volontaire)