voluntar a adj. s.m. s.f. I adj. 1 (despre oameni) Care actzioneaza de bunavoie din proprie initziativa nesilit de nimeni in mod conshtient; care se ofera de bunavoie sa faca un serviciu un lucru. Il inecau sudori reci cind se intimpla sai intre in birou citeun corespondent voluntar (PER.). 2 (despre actziuni stari etc. ale oamenilor) Care se face se accepta de bunavoie fara constringere care rezulta dintro decizie liber aleasa shi neimpusa. Fatzi intii orele de munca voluntara shi pe urma tzinete de fuste (H. LOV.). ◊ (adv.) Fara sa fie impins de societate se retrage voluntar intro viatza modesta (RALEA). 3 Care este facut in mod conshtient voit; liber consimtzit. Ea inchise shi deschise ochii in mod voluntar (PRED.). ◊ (adv.) Parea a juca... cu acea perversa atractzie a tineretzii voluntar deghizate un rol capricios de bunica (PAPAD.). ◊ Act voluntar = actziune savirshita de cineva in mod conshtient voit. Nici un curial nu putea printrun act personal shi voluntar a ieshi din conditziunea sa (BARO.). 4 (despre oameni) Care are vointza (ferma); care ishi impune propria vointza; autoritar; incapatzinat indaratnic. Cea mai mare avea 19 ani era neagra ochioasa voluntara (E. BAR.). ♦ Care exprima denota vointza fermitate. Are o fire foarte voluntara (REBR.). II s.m. s.f. 1 Persoana care se inroleaza din proprie dorintza in armata pentru a face serviciul militar (inainte sau dupa limita de virsta ceruta); (inv.) volontir. ♦ Ext. Persoana care ia parte la o campanie militara din proprie initziativa sau care se ofera de bunavoie sa execute o misiune de lupta. Sint vreo douazeci de voluntari tineri... condushi de un ofitzer shi doi sergentzi rezervishti catre Dunare la razboi (CAR.). 2 Persoana care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie shi dezinteresat. Voluntarii au mers la un centru de plasament pentru a le duce copiilor cadouri de Craciun. • pl. i e. shi (inv.) voluntariu ie volontar a adj. s.m. /<lat. voluntarius a um fr. volontaire it. volontario.