VOINICÍE (2) voinicii s. f. 1. Vitejie barbatzie curaj bravura. Ochii moshneagului ardeau shi aratau inca voinicia shi tineretzea sufletului. SADOVEANU O. I 41. Pe la cite un lunecush mai repede el vroia so ajute ea refuza cun zimbet de voinicie care sfideaza. VLAHUTZA O. A. III 70. Hai copii cu voinicie Sa scapam biata moshie De pagini shi de robie! ALECSANDRI P. A. 36. 2. Fapta vitejeasca isprava. Imprejurunde shi unde cite un strop de singe marturisea inca despre tradarea lui Stanciu shi voinicia lui Codreanu. GANE N. I 211. TZugulea este viteaz care a facut atitea voinicii. ISPIRESCU I. 321. Paserile din ograda boiereasca vazind voinicia cucoshului sau luat dupa dinsul. CREANGA P. 67. 3. Haiducie. De cum ia rasarit musteatza [Bujor] sa simtzit cuprins de dorul voiniciei. GANE N. I 158. Eu nam fost de pustnicie caci am fost de voinicie. ALECSANDRI P. P. 229. 4. Faptul de a fi voinic; putere vigoare. Fusese un barbat inalt voinic Radu Ochianu moale trindav. Nui slujea la nimic voinicia. STANCU D. 5.