Definitzia cu ID-ul 514225:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vóie (i) s. f. 1. Vrere vointza. 2. Liberarbitru bun plac. 3. (Inv.) Favoare trecere. 4. Dispozitzie umor chef. 5. Licentza permis autorizatzie. 6. Libertate. Sl. (sb. slov. pol. rus.) volja (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 461; Conev 101; Tiktin) cf. v(r)oi vrea shi voios. Der. invoi vb. (a permite a da autorizatzie; a acorda a concede; a consimtzi a admite a accepta; a cadea de acord a se intzelege; a da satisfactzie; refl. a se obliga a se angaja; refl. a se potrivi a se asorta a se simtzi bine); invoiala s. f. (acord pact compromis contract; concordie armonie); invoitor s. m. (lucrator in acord); volnic adj. (liber independent autonom) inv.; volnici vb. (a elibera a da drumul a lasa liber; a dezrobi) cf. pol. wolnić „a dezrobi”; volnicie s. f. (libertate dezrobire; licentza autorizatzie permis) inv.; nevolnic adj. (mizerabil nenorocit). Cf. nevoie.