vocifera vb. I. intr. A vorbi cu glas ridicat (shi enervat); ashi manifesta prin cuvinte rastite shi pe un ton ridicat nemultzumirea minia. Gesticulau descumpanitzi vorbind prea tare (vociferind) cu schime cu batai de pumn in masa (TEOD.). ♦ Ext. A face scandal a tzipa. E un scandal absolut de neintzeles... Emilia vocifereaza amenintza... bate cu pumnul in masa (K. PETR.). • prez.ind. ez. /<fr. vociférer lat. vociferare.