VOCABULÁR (LÉXIC) s. n. (< fr. vocabulaire cf. lat. vocabularium < vocabulum „cuvant”): 1. totalitatea cuvintelor dintro limba. ◊ ~ fundamentál: v. de baza principal esentzial al unei limbi reprezentat prin cuvinte stabile care fac parte din fondul principal lexical al acesteia. ◊ ~ secundár: v. care reprezinta masa vocabularului in general partea lui cea mai mobila cuvintele dialectale cuvintele de argou cuvintele de jargon cuvintele arhaice cuvintele shtiintzifice shi tehnice (neologismele). V. are mai multzi factori de organizare determinatzi de structura semantica a cuvintelor shi de raporturile dintre aceasta shi realitate (inclusiv de actziunea socialculturala exercitata asupra limbii): frecventza factorul stilisticofunctzional factorul psihologic factorul semantic shi factorul etimologic. Ei sunt analizatzi exhaustiv in lucrarea Limba romana contemporana. Vol. II: Vocabularul (Bucureshti) (1975) de acad. Ion Coteanu shi conf. univ. dr. A. BiduVranceanu. Factorul frecventza indica pozitzia statistica a cuvintelor in vocabular le insotzeshte totdeauna shi se graveaza in memoria vorbitorilor (prin simpla observatzie se vede k unele cuvinte se folosesc mai des decat altele). Statistica matematica aplicata la studiul v. arata k exista un raport obiectiv intre lungimea cuvintelor shi folosirea lor frecventa (un cuvant este cu atat mai scurt din punctul de vedere al corpului fonetic cu cat este mai frecvent in limba); k in orice limba de cultura numarul celor mai frecvente cuvinte este relativ mic (circa 4000); k intre lungimea unui text shi numarul de cuvinte utilizate in el este o constanta care se formuleaza matematic; k intereseaza shi dispersia termenilor in text bogatzia textului (numar mare de unitatzi lexicale dar cu frecventza relativ mica) shi concentratzia acestuia (numar relativ mic de unitatzi lexicale dar cu frecventza mare). Frecventza in v. depinde de economia limbajului shi de situatzie. Factorul stilisticofunctzional vizeaza deopotriva pe participantzii la comunicare. Astfel enuntzatorii comunicarilor tind sa faca economie de limba sa intrebuintzeze cat mai putzine cuvinte (corpuri fonetice) cu cat mai multe intzelesuri evidentziate in functzie de imprejurari shi de determinarile folosite. Dimpotriva interlocutorii tind sa primeasca pentru aceeashi semnificatzie cat mai multe precizari prin intermediul mai multor cuvinte (corpuri fonetice). V. folosit de aceshtia se adapteaza din ce in ce mai strict numeroaselor shi variatelor situatzii in care ei se afla (conversatzii curente discutzii profesionale expuneri oficiale formule administrative etc.) in raport cu natura comunicarilor cu temele abordate in aceste comunicari. Se delimiteaza astfel in diversele limbaje un v. format dintrun numar de elemente comune generalobligatorii care au cea mai mare frecventza shi reprezinta lexicul fundamental k de exemplu: apa avea cinci da eu in joi lemn lucru mare om pe repede roshu tzara vedea etc.; dar shi un v. format dintrun numar de elemente de nivel cultural mediu existente in limba literara curenta (cu exceptzia limbajului poetic) k de exemplu: artzar chilipir cotrobaí furisha guraliv hotzeshte ífos lumesc moft netot polonic scotocí tanc uluí vinishor etc. shi dintrun numar de elemente particulare specifice shtiintzelor shi tehnicii k de exemplu: carbonat ecologie fiziologic gema genetica habitat inocula injector mitoza noxa rezectzie tal tegument unguent zoomorf etc. Multzi dintre termenii shtiintzifici trec in limbajul literar mediu prin mijloacele moderne de informare a publicului. Factorul psihologic organizeaza lexicul fiecarui vorbitor shi i asigura dezvoltarea. K element de organizare el favorizeaza bifurcarea v. individual in doua: intro parte activa formata din cuvinte intrebuintzate efectiv in toate imprejurarile in care un vorbitor construieshte shi exprima mesaje shi intro parte pasiva formata din cuvinte cunoscute sau recunoscute de el dar neutilizate din diverse motive incepand cu incertitudinea shi terminand cu deprinderea. Dezvoltarea v. individual se realizeaza prin imitatzie (prin adoptarea cuvintelor auzite de vorbitori in diverse imprejurari in care au intzeles k le sunt necesare sau k au fost impresionatzi de ele) shi prin creatzie lexicala intemeiata pe un transfer cu expresie materiala (cand un sufix sau un prefix este adaugat la un radical sau la o tema cu care nu se mai aflase inainte in relatzie sau cand se compune un cuvant nou din cele existente) sau pe un transfer fara expresie materiala (cand se produce numai in contzinutul semantic al cuvantului). Factorul psihologic organizeaza shi dezvolta nu numai v. individual ci shi v. general. Datorita lui se extind rezultatele obtzinute in acest sens de indivizi la intreaga colectivitate shi se fructifica v. in ansamblu. Factorul semantic organizeaza shi el v. intzelesul comunicarii verbale sprijininduse pe sensurile cuvintelor componente. In v. oricarei limbi exista un specific pentru care pledeaza dificultatea traducerii dintro limba in alta shi care trebuie descoperit (actziune ce depinde de: cunoashterea sensurilor shi a distributziei care le pot avea cuvintele cunoashterea influentzei exercitate in decursul timpului de o limba asupra alteia evolutzia generala a culturii shi shtiintzei circulatzia ideilor shi a cuvintelor mutatziile semantice datorate evolutziei v. amanuntele fixate in cuvinte relatziile dintre cuvinte etc.). Factorul semantic ne arata k relatziile dintre cuvinte semnificatziile shi distributzia lor se modifica in functzie de dezvoltarea culturii. Exista mai multe modalitatzi de analiza shi de clasificare semantica a cuvintelor: a) o analiza shi o clasificare semantica veche traditzionala care imparte v. in cuvinte denominative sau apelative (care denumesc obiectele fizice fenomenele activitatzile insushirile etc. au valoare denotativa au sens; in ele intra substantivele adjectivele cu variantele lor numeralele verbele shi adverbele) shi cuvinte nondenominative sau nonapelative (care nu denumesc ceva anume nu au valoare denotativa dar au sens shi asigura combinarea celor denominative in propozitzii shi in fraze pronumele relative prepozitziile shi conjunctziile; care sugereaza stari sufleteshti shi de vointza sau imita aproximativ sunete shi zgomote din natura interjectziile sau care nu au sens fiind folosite pe langa substantive shi adjective k instrumente gramaticale articolele); b) analize shi clasificari semantice noi prin raportarea tuturor cuvintelor din v. la conceptele generale globale presupuse a fi in orice limba la domeniile de activitate care le reprezinta sau la sferele lexicale (campurile sau zonele semantice) care cuvintele le formeaza: prin descrierea componentzilor (constituentzilor) semantici a celor mai mici unitatzi in care se poate diviza contzinutul semantic al unui cuvant (analiza shi clasificare componentziala inductiva); prin ordonarea ierarhica a v. pe baza unor trasaturi (marci) semantice universale porninduse de la presupunerea k in orice limba exista un numar mare de concepte semantice universale (analiza shi clasificarea conceptualista deductiva). In cautarea unei semantici generale cele mai multe cercetari sunt orientate catre obiectele shi conceptele denumite k realitatzi ale lumii inconjuratoare neglijanduse situatzia specifica a fiecarei limbi concrete. Factorul etimologic trebuie invocat shi el in descrierea v. unei limbi prin „etimologie” intzeleganduse atat originea shi evolutzia cuvintelor in cursul istoriei limbii cat shi geneza derivatelor shi compuselor fara referire obligatorie la evolutzia lor istorica. El reprezinta un factor de organizare a v. bazat pe analogie shi egal in linii mari cu procedeele sau cu sistemul de formare a cuvintelor. Datorita lui vorbitorii analizeaza shi grupeaza elementele vocabularului in diverse chipuri. 2. totalitatea cuvintelor specifice unei anumite categorii sociale unui anumit domeniu de activitate unui anumit stil al limbii unui scriitor sau vorbitor. ◊ ~ argótic: totalitatea cuvintelor de argou folosite de anumite categorii sociale (delincventzi hotzi etc.). v. in acest sens argóu. ◊ ~ shtiintzífic: v. folosit de diverse domenii de cercetare shtiintzifica de diverse shtiintze; v. specific stilului shtiintzific (v. cuvant shtiintzific). ◊ ~ téhnic: v. folosit in domeniul tehnicii al meseriilor al artelor (v. cuvant tehnic). ◊ ~ actív: v. intzeles shi folosit efectiv de cineva in exprimare (el variaza de la o categorie de vorbitori la alta). ◊ ~ pasív: v. specific unei limbi intzeles dar nefolosit de catre un vorbitor. ◊ ~ bogát: v. cu foarte multe cuvinte folosite de o persoana in vorbirea curenta. ◊ ~ sarác: v. care dispune de putzine cuvinte folosite de o persoana in vorbirea curenta. ◊ abatere de ~: gresheala de lexic care vizeaza necunoashterea sensului propriu al unui cuvant folosit de catre un vorbitor. ◊ interdictzie de~: v. interdíctzie. 3. dictzionar de proportzii mici; glosar.