vlăguitor, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj. Care vlăguiește; istovitor. Nu e ușor pentru un popor... să se elibereze de miasma vlăguitoare a fricii (PER.). 2 s.m., s.f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. • sil. -gu-i-. pl. -ori, -oare. /vlăgui + -tor.