VLASTÁR vlastare s. n. 1. Lastar. Din tulpina batrina shi putreda a fagului incoltzesc vlastare tinere shi vioaie. RUSSO O. 27. 2. Descendent coboritor al unei familii. Lui i va reveni cuvintul hotaritor in alegerea carierii tinarului vlastar. VORNIC P. 10. Gh. Eminovici a trimis pe acest intii vlastar al sau sa studieze medicina la Viena. CALINESCU E. 32. Nicolaie Postelnicu vlastarul unei vechi familii boiereshti saracit de tot. REBREANU R. I 55. Pl. shi: (m.) vlastari (COSHBUC P. I 285).