vizuină sf [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (îrg) vezunie, viez~, viezunie, vijunie, ~zonie (A: nct), ~zunie (Pl și: vizunie), (reg) bizunie (A și: bizunie), iezuină, iezunie,^[1] vez~, vezurină, viezuime, viezurimă, viezuri~, ~ziună, ~ziune, ~ne, ~uri~ / E: viezure] 1 Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ unele animale sălbatice Si: bârlog (2), (rar) năzuină. 2 (Îrg; pex) Peșteră (care poate fi folosită drept adăpost). 3 (Fig) Ascunzătoare (5). 4 (Fig) Refugiu. 5 (Pan) Adăpost (1). 6 (Pan) Cocioabă (1). 7 (Pan) Locuință.