viziune s.f. 1 Perceptzie vizuala (a lumii exterioare); imagine reprezentare a unei perceptzii vizuale; ext. realitate perceputa prin simtzul vazului. Urmarind parca o viziune fugara doctoritza ramase cu ochii in tavan (VIN.). 2 Mod specific de a concepe sau de a vedea de a interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie conceptzie. E un poet filozof in sensul unei viziuni anumite asupra lumii (E. LOV.). 3 Perceptzie fugara shi inshelatoare a unor lucruri (bizare neverosimile nereale); vedenie halucinatzie nalucire. Chiar daca nar fi fost ieri decit o viziune miine scena se poate sa devie realitate (REBR.). 4 Imagine a realitatzii creata pe baza impresiilor primite anterior prin simtzuri pe baza conceptziilor proprii etc. Ramine prins in mrejele viziunii... trecutului (PER.). 5 (relig.) Reprezentare considerata k rezultat al revelatziei divine. ♦ Obiectul unei astfel de reprezentari. 6 (ret.) Folosirea prezentului in locul unui timp trecut. • sil. ziu. pl. i. /<fr. vision; cf. lat. visĭo onis „actziunea de a vedea”.