vizibil a adj. 1 Care se vede care poate fi vazut (ci ochiul liber sau cu un instrument optic). E in jurul cafeniului k o aureola alburie vizibila numai cind priveshti atent (K. PETR.). ◊ (fiz.) Spectru vizibil = spectrul luminii care se vede cu ochiul liber. Orizont vizibil v. orizont. 2 (despre senzatzii perceptzii fenomene etc.) Care poate fi sau este perceput ori cunoscut cu ajutorul simtzurilor; de care se poate lua cunoshtintza prin simtzuri. Restul universului vizibil se incerca in zadar sami intre in simtzuri (IBR.). 3 (despre abstracte) Care se poate intzelege observa cu ushurintza; care este sigur care nu provoaca indoiala. Aceasta tendintza e foarte vizibila in titlul lucrarii (VIANU). ◊ (adv.) Se intensifica vizibil procesul de modernizare. 4 Fig. (despre insushiri sentimente atitudini manifestari etc. ale oamenilor) Care este exprimat in mod evident clar vadit; neindoielnic incontestabil. Citeshte cu vizibila satisfactzie (H. LOV.). • pl. i e. /<fr. visible lat. visibĭlis e <vidēre „a vedea”.