VÍU VÍE vii adj. s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Care se afla in viatza care traieshte; inzestrat cu viatza. ◊ Loc. adj. shi adv. De viu = fiind inca in viatza. ◊ Loc. adv. Pe viu = in mod direct nemijlocit. ◊ Expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fara mila fatza de cineva a cere cuiva mai mult decat poate da; a jecmani a jefui (pe cineva). Viu sau mort = in orice stare sar afla in viatza sau nu; cu orice pretz. ◊ (Substantivat in expr.) A fi mort intre vii = a fi k shi mort. Nici cu viii nici cu mortzii se spune despre un bolnav care nici nu moare nici nu se inzdraveneshte. Mortzii cu mortzii shi viii cu viii se spune k imbarbatare celor care se consoleaza greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simtzire. ◊ Rana (sau carne) vie = rana (sau carne) a unui organism in viatza care sangereaza de care sa luat pielea. ♦ Care persista care dainuie inca. Traditzie vie. ◊ Limba vie = limba care se vorbeshte shi evolueaza care este in circulatzie. ♦ (In conceptzia creshtina) Etern nemuritor veshnic. 2. Plin de viatza de neastampar; cu mishcari iutzi vioaie. ♦ Animat insufletzit. Discutzie vie. ♦ (Despre ochi) Care denota vioiciune inteligentza; ager vioi. 3. (Despre plante) Viguros plin de seva sanatos verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine cu flacari mari. 4. (Despre sunete) Rasunator puternic. ♦ (Despre lumina; p. ext. despre surse de lumina) Tare puternic orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; stralucitor. 5. (Despre abstracte) Intens puternic. Durere vie. II. S. n. (Rar) Viatza. Lat. vivus.