víu (íe) adj. 1. Care traieshte care are viatza. 2. Alert insufletzit. 3. Prompt rapid. 4. (S. m.) Vietate fiintza. 5. (S. m.) Inima centru mijloc. Mr. megl. viu istr. viu. Lat. vῑvus (Pushcariu 1915; REW 9420) cf. it. sp. port. vivo logud. biu prov. cat. viu fr. vif. Uz general (ALR II 182). Der. viatza (var. viiatza mr. megl. vatza „animal”) s. f. (existentza) cu suf. eatza k roshu › rosh(e)atza negru › negreatza etc. (Iordan Dift. 57; de la un lat. *vivitia dupa Pushcariu 1910 shi Candrea; din lat. vivācem dupa Cipariu Gram. 22); vietzui vb. (a trai); vietzuitor adj. (care traieshte); vietzuitoare s. f. (fiintza); convietzui vb. dupa fr. cohabiter; convietzuitor adj. (care traieshte in acelashi loc cu cineva) nefolosit inainte de 1945; vietate s. f. (fiintza vietzuitoare); vioi adj. (viu vivace; deshtept dezghetzat) cu suf. os; vios (var. voios) adj. (vesel bine dispus inv. placut agreabil; inv. sanatos robust) cu suf. os (voios se considera in general der. de la voie „vointza” solutzie care pare dificila semantic; vios este inv.); vioiciune s. f. (vivacitate); inviosha (var. inviosha invioshi) vb. (a insufletzi a intineri a inveseli); voioshie s. f. (veselie voie buna satisfactzie); vior adj. (proaspat pur) aproape numai in expresia apa vioara „apa de izvor limpede” cu suf. or (dupa Pushcariu 1903; Pushcariu Conv. lit. XXXIX 325; Draganu Dacor. II 61723; Spitzer Dacor. III 654 direct dintrun lat. *vivŭla cf. it. acqua vivola; dupa Philippide Arhiva XXV 145 din gr. ὔαλος; legatura cu lat. vibrāre sugerata de Pushcariu Dacor. IV 704 este improbabila); inviora vb. v. aici. Cf. via. Der. neol. din fr. vivace adj.; vivandiera s. f.; vivant adj.; vivat interj. din lat. vivat.