vítza (tze) s. f. 1. Vie (Vitis vinifera). 2. Lastar mladitza de vie. 3. Urmash descendent. 4. Fiecare dintre ramificatziile care impletesc o funie sau o coditza. 5. SHuvitza de par. Megl. vitza. Lat. vῑtĕa (Densusianu Rom. XXXIII 288; Pushcariu 1911; Tiktin; REW 9388) cf. it. dial. vittsa fr. vis. Der. din rus. vica (Weigand BA III 109) este total improbabila deoarece cultivarea vitzei de vie nu este proprie tzarilor sl. Pentru trecerea semantica de la ideea de „lastar” la cea de „smoc” cf. sp. guedeja < lat. viticula. Der. vitzion s. n. (smoc); vitzos adj. (mitzos). Din rom. provin ngr. βίτσα (Meyer Neugr. St. II 18; Hoeg 132) bg. sb. rus. vica (Capidan Raporturile 220).