vitregie s.f. 1 Ostilitate dushmanie vrajmashie; rautate; vitregitate. Am auzito... marturisindumi plingind traiul ei chinuit de vitregia nevestei a doua a lui tatasau (M. I. CAR.). 2 Situatzie circumstantza neprielnica nefavorabila; potrivnicie. Cu toata vitregia imprejurarilor shi dushmania prigonitorilor poetul shi pictorul nu incetau de a lucra (SADOV.). • pl. i. gd. iei. /vitreg + ie.