VITEJÍE vitejii s. f. 1. (Numai la sg.) Insushirea de a fi viteaz calitate a celui viteaz; barbatzie bravura eroism. Undei avint shi vitejie acolo sint shi eu! SADOVEANU O. I 423. Am cintat in tineretze stramosheasca vitejie Vitejie fara saman peacel timp de grea urgie. ALECSANDRI O. 247. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejeshte. Eu sint Tudora fiica lui SHoiman batrinul care teo raspins cu vitejie de la zidurile cetatzii. ALECSANDRI T. II 40. 2. (Concretizat mai ales la pl.) Fapta vitejeasca. [Fata] Ishi aduse aminte de vitejiile tatalui sau. ISPIRESCU L. 15. Tu din totzi ai mei copii Cel mai taren vitejii. ALECSANDRI P. II 12. Oltule careai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU P. 133. 3. (Popular) Haiducie. Te las naibei saracie SHi ma duc la vitejie. JARNÍKBIRSEANU D. 285.