VISTERIE s. f. (Mold. TZR Ban.) Institutzie care administra in trecut banii publici; local sau incapere in care se pastra tezaurul public. A: A treia parte din bucatele lui sa sa dea la visteria domnului. PRAV. SHi citzi bani veriiia din tzara nui da la visterie sai stringa dupa obiceiul tzarii cei numara el singur shii stringea in casa la dinsul. PSEUDOCOSTIN 24^r; cf. M. COSTIN; NCL. II 293 299; PSEUDOCOSTIN 11^v; NECULCE. ◊ Fig. Batindul shi muncindul il vor duce in visteriia cea intunecata a iadului. VSV 1691 134^v; cf. VSV 1742 185^v. B: Au inchis shi pa Hrizea vistier puindui pricina sai ia seama de visterie. R. POPESCU. Sau orinduit velitzilor dvornici lefi de la visterie. PRAV. COND. 1780; cf. ANON. CANTAC.; BIBLIA (1688); ANON. BRINCOV. C: Véstieriĕ. AC 377. Variante: vestierie (AC 377). Etimologie: vister + suf. ie. Vezi shi visterniceasa visternicel visternicie vistier vistiernic. Cf. h a z n a (1).